Matei David

Matei a absolvit un Masterat în Arhitectură în 2014, în urma studiilor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu din București. În 2012 a participat la un training în management cultural organizat de Fabrica de Pensule la Cluj-Napoca.

În perioada 2023 – 2024 s-a alăturat echipei BAAB (baab.ro) și asociației BAZA. Deschidem orașul (debaza.ro), alături de care a făcut proiecte de educație aplicată pe arhitectură și urbanism, studii și cercetări pe teme de spațiu public și proiectare de arhitectură.

Începănd din 2016, lucrează alături de Grupul de Inițiativă Civică Cișmigiu în proiecte de educație aplicată pe teme de mediu și ecologie urbană.

Între 2014 și 2017, a colaborat cu studioBASAR – un birou de arhitectură ce acționează ca un agent de observaţie şi intervenţie urbană ce-și bazează practica pe participare publică, dezvoltând și o componentă educațională. Colaborarea a început cu proiectul Spații Urbane în Acțiune și s-a concretizat cu două echipamente urbane: Sufrageria Gârleanu (http://www.studiobasar.ro/?p=6668) și Loc de Tei (http://www.studiobasar.ro/?p=6668), apoi a continuat cu Școala de Oraș (https://goo.gl/X8teXw) și Centrul Comunitar Tei în cadrul competiției Urbaniada.

În 2013-2014, a colaborat cu atelierul de arhitectură Prodid sub îndrumarea arhitectului Șerban Sturdza, unde a participat la proiecte pentru dezvoltarea patrimoniului construit.

A inițiat alături de o echipă de tineri arhitecți proiectul Carol 53 în iunie 2012, acesta fiind un demers alternativ de investigare a refuncționalizării spațiilor urbane abandonate din București. Acesta s-a concretizat în salvarea de la distrugere a unui imobil de patrimoniu și transformarea acestuia într-un nod cultural independent. Această inițiativă a deschis o nișă inexistentă până atunci în București; acum aceste abordări sunt circumscrise în Noaptea Caselor.

În 2011, a câștigat concursul de arhitectură Galați, Orașul posibil 2050 și a participat cu articolul Conservarea viitorului la volulmul Orașul posibil. In(ter)venții în spațiul urban postcomunist, publicat în 2012.